Omagiu adus iubitei noastre Fatiza

Deci am apărut și noi pe aici... Într-un final. Da, prima postare este dedicată cafenelei noastre iubite, Fatiza, care printr-o conjunctură de întamplări nefavorabile (la care se poate să fi contribuit și noi, DIN GREȘEALĂ!), a fost închisă odată și pentru totdeauna în negura infinită a uitării. Dar ea va fi uitată doar de restul persoanelor care au călcat acolo rareori. Noi, în schimb, nu o vom putea uita niciodată!!! Încă ne amintim de orele în șir petrecute acolo cu Alex Mish, chelnerul... adică ospătarul de lux al ”crâșmei”... Adică cel care stătea toată ziua cu cracii în sus și laptop-ul în poală, debitând cu noi, veșnicii clienți, aventurile sale amuzante și deocheate în același timp.
Ne este foarte greu să ne exprimăm sentimentele în scris, dat fiind faptul că unul din noi a renunțat de ceva vreme la gândire. Noi, ceilalți doi troglodiți, încă ne lamentăm de faptul că a trebuit să ne mutăm din nou în Square #7, local destul de drăguț, dar unde nu simțim dragostea și căldura familialei Fatiza.
Pentru voi, retarzilor, care citiți aceste rânduri, înclinați puțin capul în liniște pentru a aduce un ultim omagiu acestei cafenele deosebite.............................................................(multe puncte!)


R.I.P Fatiza, cafeneaua dragostei!
P.S. Dacă ați plâns citind aceste rânduri, stați liniștiți deoarece următoarele postări vor fi mult mai amuzante.
Cu dragoste, celor fideli!
       Retarzii care n-au ce face și scriu pe blog.